Nu ne putem împiedica să vorbim cu cuvintele altora, iar ceea ce spunem nu ne aparține niciodată în totalitate. Într-o anumită măsură acestea nu sunt gândurile mele. Dar atunci, în afară de mine cine le mai gândește?

Cred că există o formă de fatalism reflexiv (adică legat de propriul parcurs) care poate fi desemnată drept lucidă, cu toate că se pretează cel mai ușor abuzului (în fața unei lucidități ce ar cauza un fatalism reflexiv, spectatorul va fi intrigat să nu descopere cantitatea corespunzătoare de libertate - aceea care ar permite subminarea fatalismului). Întrebarea fundamentală rămâne: în ce măsură putem să apreciem în mod realist dimensiunea propriei libertăți?

Mi se pare că ne simțim mereu mai singuri când călătorim.
Și nu mă pot împiedica să mă gândesc că a călători se aseamănă uneori cu a compara viața și moartea.
Ca și cum am merge pe o margine în vis.

Strength is a refuge for the frightened.

Calitatea unei lecturi depinde de capacitatea cititorului de a încetini până la viteza textului. O lectură atentă reușește să identifice indiciile acestei viteze necesare.

E ușor să fii înțelept despre viața altora.

Cred că literatura poate avea tendința să creeze în cititor impresia de superioritate față de personaj, pentru că literatura prezintă mereu logica acestuia din urmă. În momentul în care aceasta este percepută ea poate da impresia (falsă neîndoielnic) că poate fi și depășită.

Cât de diferită este admirația pe care o acordăm persoanelor pe care le cunoaștem (mai ales celor pe care le cunoaștem îndeaproape, față de ale căror calități am fost martori) comparativ cu aceea, excesivă, pe care o acordăm persoanelor pe care nu le cunoaștem.

Și nu este oare o formă de violență încercarea noastră de a pătrunde dincolo de masca celuilalt?

Un romantic e o persoană înconjurată permanent de oglinzi transparente.

Calitatea unei lecturi se defineste prin raportul dintre volumul de gândire produs și cantitatea de lectură procesată.

Cele mai puternice șocuri în viață (cele care ne afectează sentimentul realității, concepțiile asupra vieții) sunt cauzate de descoperirea faptului că lucruri care se întâmplă departe pot să se întâmple și aproape.

Zumzetul lejer al calculatorului, cu care m-am obișnuit fără să-mi dau seama
a devenit încet
vocea unei noi conștiințe.

E puțin loc pentru inocență în relațiile dintre bărbați și femei.

Dragostea pasională tinde să aibă un caracter asocial.

Adesea trebuie să spui mai mult sau mai puțin pentru a putea spune.

Se poate observa o anumită formă de credință (nu neapărat religioasă) în comportamentul persoanelor care acceptă o cantitate crescândă de incertitudine.

Excesele de bunăvoință se plătesc asemenea tuturor celelalte excese.

Propoziții pe care le trăim o viață-ntreagă.

Niciodată nu trebuie să privim lumea ca pe un joc din care nu facem parte. Iar orice punct de vedere este un punct de vedere de jucător.

E mereu mult mai ușor să crezi în ceilalți decât în tine însuți.

Un nor ca o oglindă părea să-i traverseze lent orizontul privirii.

Trăsăturile feței recepționerei păreau să indice faptul că obrajii, bărbia, buzele sau fruntea, îmbătrâneau cu viteze diferite, liniile rezultate cartografiindu-i istoria: evenimente majore, opțiuni esențiale și, mai ales, obiceiuri. O privire atentă ar fi putut identifica și acele puncte de inflexiune ambigue, reprezentând contradicțiile misterioase ale vieții pe care o parcursese până la acel moment.

Gelozia este fascinația pentru visul propriei absențe.

Visele ne chinuie mai mult decât coșmarurile.

E mereu ceva ridicol în orice om care crede că știe.

O piatră prea tare nu poate fi sculptată.

Tranziția de la percepția operei de artă ca evidență spre percepția operei de artă ca opțiune.

Pentru a putea să fim propria noastră persoană trebuie să ne fi consumat propria persoană.

Uneori dragostea pare să fie problema distanței corecte.