În cursul puținelor conversații serioase pe care le avuseseră de-alungul vremii, o impresie vagă dar persistentă își făcuse loc în mintea sa. Extinderea maximă a spațiului înțelegerii ei se oprea la extremitatea nasului său. Cu alte cuvinte, el rămânea complet exclus din acesta.

Pentru a putea verifica veritatea unei idei trebuie să putem întâi face față posibilității ca ea să fie adevărată.

Era o privire ce își făcea apariția destul de rar. Era privirea unei persoane în mod obișnuit prinsă în propriile idei, atunci când, pentru câteva clipe, părea să ia în considerație posibilitatea realității spuselor celorlalți. Într-un fel erau singurele clipe în care persoana ei părea reală. Deși, evident, nu era.