Dacă ne vom interpreta suferința ca pe o nedreptate (de cele mai multe ori statistică) a lumii în defavoarea noastră, s-ar putea să fim tentați să renunțăm la disciplina care ne împiedică de la a fi, la rândul nostru, nedrepți față de lume. Se poate spune că acest nihilism care rezultă, se bazează pe senzația că viața are, defapt, prea mult sens.