Dincolo de un anumit punct ne întrebăm dacă va putea exista destul sens pentru a compensa pentru suferința parcursă.

Din lectură rămâne mereu mai puțin decât ne dorim, și mereu mai mult decât nimic.

Suntem cei ce ne amintim că am fi.

Îmi e durere de tine.

A accepta timpul.

Efortul de a prelungi intervalul propriei coerențe.

Ideile profunde sunt vagi, iar uneori tocmai acest caracter de vag, de abia văzut ne oferă senzația de spațiu interior în expansiune, dimensiunea emoțională a profunzimii.

Efortul de a ne îmbogăți din punct de vedere conceptual pentru a ne putea măsura cu infinita variabilitate a momentelor.

A converti verticala ierarhiei în orizontala diversității pure.

Incapacități reflexive.

A abuza de o metaforă.

Sunt poate speriat la gândul cantității de semnificație pe lângă care trecem în decursul vieții noastre.

Aș vedea trecutul la intersecția instabilă a două proiecții asimetrice: a trecutului asupra noastră, și a noastră asupra lui.

(în cultură)
Conștiință punctuală și conștiință de câmp.

(ref. "sectarisme")

A integra adevăruri profunde într-un sistem al corespondențelor obligatorii.

Managementul incertitudinii.

A decala judecățile de valoare prin legături cauzale.

Persoana devine personaj prin repetiție.

Salman Rushdie obișnuiește să spună că fiecare carte a sa a trebuit să-l învețe cum să o scrie. Cum cu scrisul, la fel cu lectura. Fiecare carte trebuie să ne învețe cum să o citim.

Mai târziu ar trebui să regretăm mai degrabă că nu am văzut  ce era aproape, nu ce era departe.

Jucătorul nu bate jocul.

Poeziile par să semene cu glumele în faptul că dacă nu te-ai prins, explicațiile nu te ajută.

A se considera și a nu se considera deasupra vieții.

A identifica în evident calitatea de inevidență.

Filozofia este timpul necesar privirii pentru a da o definiție suficientă realității.

Uneori interstițiile ce apar în gândirea noastra ne pot arăta mai mult decât marile camere.

Pentru noi, micile sau marile povestiri ale celorlalți seamănă cu alte povestiri, pentru ei, ele seamănă cu realitatea.

A elimina excesele de voință.

Adesea spațiul libertății noastre nu e acolo unde îl căutăm.

Exercițiul de a imagina ceea ce este heterogen față de prezent la suprafața gândirii unei epoci.