A încerca să fii mai degrabă scenă decât actor.

A trăi și a înțelege ce ai trăit.

Sentimente eronate.

A ocupa nimicul.

Până la un punct suntem condamnați să fim ceilalți.

Un om ce tace poate da celui ce vorbește iluzia că e înțeles.

Responsabilitatea privirii.

Un om se constata pe sine.

Tăcerea absolută a unui om deschis.

A avea o relație impersonală cu propria persoană.

Funambulistul orb.

Producție de sine și orfanizare.

Accepter l'absurde de l'autre.

Dictatura fericirii.

A căuta, în artă, motivele emoțiilor a foști privitori.

Le travail sur la memoire.

Convorbire euristică și convorbire polemică.

Sentimentele sunt cea mai vizibilă manifestare a vizibilului.

La joie de participer au temps.

Adevărul, într-o formulare prea pură, rămâne steril.

Conversația este nașterea unui al treilea personaj.

Să vezi ceea ce este.

A vedea viața de dincolo de ea.

A avea capacitatea de a trasa, precum cu un creion pe hârtie, limitele propriei persoane.

A absorbi incertitudine.

Aș vrea să ajung să ating acea ea care ești tu.

O statuie care coboară de pe soclu.

A privi în ochii verzi ai vieții.

Orice idealizare este totodată o abstractizare.

În timp, nuanțele devin culori.