...

Îţi înţeleg frumuseţea.

...

Aş vrea să mă pot spune în cuvinte.

...

Mi-am dat seama că ştiu prea multe lucruri pe care nu le înţeleg.

...

Durerea cade în tăcere.

...

Ce e finalul unei cărţi?

...

Poveştile noastre sunt diferite

...

Vorbim printre paranteze

Pentru a explica o poezie trebuie să scrii alta.

...

Un om se plimba cu paşi siguri printr-un labirint.

...

Vreau doar să-ţi spun lucruri pe care le ştii.

...

o să ai ochi albaştri.

şi-o să-mi arăţi curată
al tău cel mai profund cuvânt -
o goală aruncată lumină-naintând mă vei speria cu al tău gând.

...

nimic mai dureros ca al tău zâmbet frânt.

oglinda
mă voi trezi plângând
şi liniştit te voi aduce înapoi acasă
senini
ştiu cine eşti
speriată tremurând.

...

a fi precum cameră aerisită sau fereastră deschisă.

Pe unde trec m-ai întrecut mereu.

...

Am lăsat cuvintele să se odihnească.

...

Un zâmbet nevrotic.

Umbra unui vis.

Să mângâi praful de pe tine.

...

A scris o poezie despre o poezie.

...

Un om bate la uşa unei camere goale.

...

Acum că ştiu franceză, nu mă mai pot bucura de sonoritatea ei străină.

...

Deasupra mea pământul se răceşte.
E linişte-n mereu.

Şi pietrele mă zgârie.

Cel mai departe ajungi când nu vrei să ajungi niciunde.

...

Pe toate mesele la care se aşeza pentru a sta mai mult, obişnuia să întindă o hârtie şi să-şi scoată un creion.

Coruperea

Când se gândea, un om şi-a dat seama că se gândeşte.

...

Eu sunt ultimele frunze legate de-un copac.

...

Îşi asculta mereu cuvintele.

...

Orice deschidere e dureroasă.

Nu ştiu să călătoresc.

...

Să reciteşti o carte e ca şi cum ai vopsi o casă din ce în ce mai veche.