...

Prea multe cuvinte pentru o pagină.

...

Se concentra atât de mult pe întrebare încât uita să-i mai caute răspunsul.

Ferestrele sparte

Cu o piatră în mână, fiecare dintre noi e un potenţial arhitect.

...

Suferea mereu pentru că îi era foame dar nu o ştia.

...

Ne întâlneam rar.
Defapt, prima oară când am zărit-o nu aş fi zs că e cineva.
Cu cât se scurgea mai mult timp, cu atât mai des ne vedeam
şi de fiecare dată parcă mi-o aminteam de undeva.
Ultima oară am privit-o lung şi am văzut cine e defapt.

De atunci o port mereu în mine.

...

Folosind aerul ca pe vitrina din spatele căreia să se vândă.

...

Imaginează-ţi că eşti lovit.

Închide ochii şi gândeşte-te la durere.

Ce e ea defapt.

...

Îmi vine uşor să-mi imaginez că în spatele oricărui sunet stă o mereu aceeaşi, tăcere.

Între anii 1343 și 1346 khanul mongol Tinibeg a adus ciuma în colonia genoeză Kaffa catapultând peste zidurile cetăţii sub asediu cadavre infestate.

...

Din "Mic dicţionar de cinisme" :

Muzeu: loc în care lumea se întâlneşte spre a nu înţelege împreună.

...

Strălucindu-se-n oglindă.

Să scrii literatura unei limbi dispărute.

Zicere

Oi vlăjni pe olăneşte

De oi şti copii o creşte.

De oi şti de băutură

Oi vlăjni coşmaua-n gură.

Proverb

Nu te streşte din vespeşte

Cin te fură din leură.

Manelea

Când oi fi peste ţoicleşti,

M-oi uita la voi poveşti,

Oi privi din pană-n ocru,

Unde-i faima şi norocu.

Proverb

Nu-i şopti hoşteaua surdă

Celui ce nu vrea-s-teaudă.

Zicere

Iartă-i în hotar de ploaie

Uite-i diavole-n bătaie.

Urare

Vosco-i Doamne-n patru locuri

Să se uite de sorocuri

Să se-ascundă-n aspre tocuri

Dinspre nave şi bodocuri !

Urare

Miroseștle-i cu flăcaie

Ospenește-i din strihaie.

Urare

Scofolceşte frate!

Nu-i uita de şocolate

Dusple-i luntrea de-alunate!

Araleşte tundrelea!

Schipirind pătrundelea.

Colind

Spre floreni şi dulci amurguri

Într-o vale de schipurguri,

Șade poama boierească.

Și se-nfoaie şi se-nfluie

Uită iarnă şi seguie

Creşte-n galbenă gutuie

Dulce flească ș-amăruie.

Oţintind din arma fluntă

Cântă aur şi olântă,

Printre glauri cedebeşti

Ascuri, feteşi, osteneşti

Ia mai fluie din căpuie!

Poeziuă

Unde-i flalma iascului

Și trohalma bascului?

Rospeltind în jur de flauri,

Auri lauri şi balauri ;

Ioteţcind croiaua şurdă

Într-o ultă şi balurdă,

Hanul iaste pe şoţeşte,

Și se-ntrece hoinăreşte

Dinspre şeaua şpleaiului

Spre răspeala raiului

Ș-a veacului.

Poeziuă

flurfelfeli îngândurate

se strecoară trecător

printre straturi turgluflate, 

oprelind frelmelnitor.

...

Un om frumos pare să fie întruparea clară a unei idei.

Jumătatea plină a unui pahar gol

...

Din când în când ne aruncam cuvinte peste zid.

...

Uneori mi se pare că eu singur nu fac cât un om întreg.

...

Privea harta, încordată şi de la distanţă, atât de intens încât ai fi zis că o bănuieşte de blasfemie.

Păstra mereu expresia unui beţiv care încearcă să joace pingpong.

...

Ieşind în sfârşit la plimbare, R. fu surprins de ceaţa ce se lăsase. O ceaţă lăptoasă, ce părea să fi căzut de scurtă vreme.

Pornise ca de obicei de-a lungul trotuarului, cufundat în gânduri şi nu băgă de seamă că, după o vreme, nu mai auzea maşinile ce probabil treceau pe stradă. O linişte ciudată îl înconjura, dar el nu se lăsa întrerupt. Când ajunsese într-un final la colţul străzii, se gândi că e totuşi o vreme nepotrivită pentru plimbare. Se opri şi privi în jur. Albul mat îl înconjura din toate părţile, astfel încât nu putea distinge vre-o direcţie. R. blestemă scurt zeii ce i-au dat ideea de a ieşi afară în acea zi - alese direcţia din care credea că venise şi se depărtă cu paşi repezi într-acolo, dispărând în ceaţă.