Singura modalitate de a ne apăra de realitate e încercarea noastră de a o denumi. În acest context, dimensiunea dominantă a libertății constă în capacitatea de a suporta realitatea. Capacitatea de a ne situa lângă ea.

De fiecare dată când începea să vorbească, se scuza că e obligat să folosească cuvinte.

Am regretul de a nu-i vedea, si de a nu-i fi văzut pe cei apropiați mie în dimensiunea lor cea mai expresivă. Cea de străini.

Putem trăi în prezența unei complexități exagerate în aceiași măsură în care putem trăi în absența oxigenului, complexitatea având o componentă profund anxiogenă în alcătuirea ei. În consecință, rezistența de care dăm dovadă în fața ei este una din dimensiunile puterii interioare a unei persoane.