Sensibilitatea artistică se dezvoltă în momentul în care cunoașterea, suprapunându-se peste percepție, devine cosubstanțială cu aceasta.

Uneori.
Un om nu poate fi deschis (aș zice „cu adevărat deschis”, sau, mai pretențios, deschis dpdv. epistemologic - în niciun caz deschis în sensul unei sociabilități facile) fără să fie puternic.

Dacă introspecția seamănă cu vizitarea regulată a unei camere interioare, atunci trebuie menționată ocurența ocazională a unei senzații vagi dar persistente, ce apare în momentul în care pătrundem în această încăpere, că ceva s-a schimbat; că cineva, în absența noastră, a modificat abia perceptibil aranjamentul obiectelor ce o populează.

În artă (ca și în viață în general, probabil) este preferabil să treci pe lângă, decât să insiști.

Uneori.
Invidia este lupta a doua sau mai multe persoane pentru o singură identitate.

Lucrurile ni se afișează în aspectele lor cele mai caracteristice atunci când sunt privite din perspectiva absenței lor.

Viața e ceea ce se întâmplă.

Răbdarea este tehnica de a transforma coridoarele în camere.