...

Ieşind în sfârşit la plimbare, R. fu surprins de ceaţa ce se lăsase. O ceaţă lăptoasă, ce părea să fi căzut de scurtă vreme.

Pornise ca de obicei de-a lungul trotuarului, cufundat în gânduri şi nu băgă de seamă că, după o vreme, nu mai auzea maşinile ce probabil treceau pe stradă. O linişte ciudată îl înconjura, dar el nu se lăsa întrerupt. Când ajunsese într-un final la colţul străzii, se gândi că e totuşi o vreme nepotrivită pentru plimbare. Se opri şi privi în jur. Albul mat îl înconjura din toate părţile, astfel încât nu putea distinge vre-o direcţie. R. blestemă scurt zeii ce i-au dat ideea de a ieşi afară în acea zi - alese direcţia din care credea că venise şi se depărtă cu paşi repezi într-acolo, dispărând în ceaţă.